Dorinte modelate in ceara

...si uite asa renasc...fara tine in bratele mele. Nici nu am nevoie caci stiu ca esti acolo. Nu stiu de ce te-am mentionat in aceste randuri...voiam de fapt sa-mi plang de mila,cum normal imi sta in fire.Sa-mi plang de mila pentru ce? Oare pentru faptul ca am ratat in mod fabulos Festivalul Medieval de la Sighisoara...acele 3 zile pe an in care devin nemuritoare? Da..probabil asta e motivul.am tendinta sa ii urasc pe toti cei care au prilejul sa guste savoarea acestui oras minune,dar nu o fac.Le inteleg entuziasmul. Ma linisteste totusi gandul ca la anul voi fi nemuritoare cat pentru 2 ani,desi am vazut odata orasul anul acesta...nu e acelasi lucru.
Nici nu stiu daca e de vina lupta mea crunta cu acei microbi rautaciosi si zgarciti care pur si simplu pusera stapanire pe gatul meu,si totusi am castigat aceasta lupta,sau deziluzia pierderii unei "alte" prietene. Probabil ca nici eu nu stiu de ce am scris "alte" in gilimele si nu "prietene"...
Cata pierdere de timp...mi-e dor de tine soare, si sper sa ma ierti de cate ori nu te doresc in preajma mea, mi-e dor de acel miros blestemat de fum de tigara, ce ma ispiteste cu nerusinare acum cand e constienta ca nu pot...mi-e dor...tanjesc sa stau in parcul ala blestemat...
Chiar si acum in ultimul ceas...va multumesc din suflet ca existati..voua cei de langa mine si tie iubita mea..Delia

sunt solz de iubire nascut din lacrima ploii...ma mandresc cu acest nume al meu dat de Delia...acest personaj de poveste care te ademeneste in cartea ei si nu mai vrei sa o lasi din mana. Aceasta faptura a apei, a focului, a pamantului, a aerului, si a sufletului.Si nu m-am oprit la cele 4 elemente pentru ca ele ii formeaza doar trupul.sufletul insa...enigma...(otiliei :D), nu cred ca se va naste omul care va putea descifra tot ce are in suflet aceasta Delia. Am stat si m-am gandit o vreme de ce mi-a pus acest nume? "Solz de iubire nascut din lacrima ploii"...nu are nici un sens.Poate ea ca ar fi fost ploaia care iubeste atat de mult pamantul si totusi in zilele noastre se arata atat de rar...dar atunci cand vine parca nu mai vrea sa se desparta de el. Poate ca planuieste sa nu mai vina vreodata si atunci a creeat solzul de iubire cu acest pamant.nici nu stiu daca ma intelge cineva...nu conteaza.ma descarc...am o foame de scris...pentru cei ce nu inteleg...delia este ploaia..pamantul, oamenii. lacrimile...lacrimi,iubirea,iubire,iar solzul sunt eu. Iubind atat de mult oamenii a incercat sa-i ajute pe fiecare in parte..dar toti au dezamagit-o,toti au facut-o sa planga si atunci a aparut solzul care a facut-o sa spere din nou,sa iubeasca din nou,sa fie ea...sa fie ele si atunci si-a dat seama ca pentru acest solz au meritat toate lacrimile varsate de ea dealungul imortalitatii...